Omul este fiinta inferioara, incatusata in propriul trup, fiinta menita sa traiasca o paradoxala ’eternitate efemera’ imposibil de schimbat. Si atunci, ramane o singura optiune : sa se adapteze. Corect? Gresit. De ce sa traiasca in lumea tuturor, atunci cand poate trai intr-o lume diferita si unica : lumea sa. S-a format o conceptie -zic eu- gresita despre ‘a fi diferit’. Cine spune ca daca esti diferit e ceva rau? De ce le este frica oamenilor sa fie diferiti, sa fie ‘oaia neagra intre cele albe’? Toti se raporteaza la un singur normal : normalul tuturor, si tocmai acest fapt ii situeaza pe oameni ‘in anonimatul vietii’. Cred ca fiecare trebuie sa isi creeze propriul ‘normal’. Este imposibil ca toti oamenii sa aiba aceeasi viziune, doar plecand de la ideea ca majoritatea decide.
Odata ce ne-am obisnuit sa fim in umbra altora, sa fim aproape identici, diferiti doar prin infatisare si nume, este destul de greu sa mai iesim la lumina. Pierdem increderea in propriile noastre convingeri si avem nevoie de cineva sau de ceva care sa ne ‘se-duca’, sa ne scoata din anonimat si sa ne arate o alta cale. Nu mai buna, nu mai rea, ci doar diferita. Fiecare are propriile idei, dar atat de mult se pune pret pe ce spun ceilalti incat orice valoare a acestora se pierde.
A trai este usor. Traiesti rolul unei masti, traiesti viata si viziunea altcuiva, dar ce e cu adevarat greu este sa te traiesti pe tine. Este greu sa te exprimi liber, sa iti impui punctul de vedere si sa nu fii afectat de remarcile celorlalti care vad ca nu esti ca ei. De ce sa fii oglinda tuturor, doar o simpla reflexie neinsufletita? Daca te uiti in oglinda si te vezi doar pe tine, o singura identitate pura si nu franturi din oamenii de la care ai adoptat anumite idei, inseamna ca intr-adevar stii sa traiesti, pentru ca esti liber sa te exprimi, si la urma urmei, ce inseamna viata? Viata e exprimare, e nou, e originalitate. Lasa-te sedus de ‘a fi diferit’ si vei vedea ce inseamna viata.
mai 16, 2010 at 9:13 am
hmmm… da si nu. Corect si gresit. Nimeni nu-ti poate spune cum sa traiesti si cum sa simti. Totusi daca “nimeni” sau “cineva” nu-ti poate spune cum sa simti si cum sa gandesti sau sa-ti impuna cine sa fii, cum sa simti, cum sagandesti… cand vine vorba de “ceva” se schimba situatia. Prin “ceva” inteleg o situatie sa zicem. Nu poti sti cum te simti intr-o anumita situatie decat numai si numai daca ai fost pus in acea situatie. Experientele pe care le acumulezi in urma diferitelor situatii si incurcaturi in care esti pus, inveti sa gandesti si sa iei decizii, bazandu-te pe experienta anterioara. Altfel spus, deciziile pe care le iei si situatiile(in general dificile, ele sunt cele cu rolul de profesor in viata)prin care treci, practic de definesc. Deci cand te uiti in oglinda poti vedea un “tu” format din multe hartiute lipite una peste alta si una langa alta cu date exacte si cu lucrul experimentat(sau in cazurile cele mai bune invatat). Un adevarat curaj nu ar fi sa iti formez lumea ta in care sa crezi asa cum vrei, ci din contra sa ai curaj sa iesi in lumea cea noua si diversa cu ideeile tale. Si cum ai zis toti suntem diferiti… asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa existe o idee rea si una buna, dar nici nu poti lamuri pe toti ca modul tau de gandire s-ar potrivi cel mai bine intr-o situatie anume aducand doar argumentul ca “asta cred eu” sau “asa simt eu”. Cand vrei sa te impui intr-o lupta ideologica trebuie in general sa te poti baza pe argumente desprinse din lumea reala, experiente proprii sau ale altcuiva: era teoria cum ca daca vorbesti despre un subiect cu care nu esti foarte familiarizata, te bazezi pe o anumita informatie doar daca e confirmata de macar 3 surse diferite.
Traim intr-o lume ciudata si in schimbare. Nu cred ca putem defini conceptul de “eu” sau “dreptatea”… un “eu” oarecare este format din sutele de milioane de persoane cu care a vorbit, socializat, trait… imprumutam forme de gandire pe care le slefuim, modelam, sau le schimbam in functie de varsta si vremurile si trairile sufletesti pe care le avem… cred ca cel mai bun instructor al oamenilor este timpul.
) :* :X >:D<
Iar conceptul de “dreptate” – dreptatea este practic intotdeauna de partea celui care deschide gura primul, ca apoi cand vine dreptul la replica a celui ce asculta, dreptatea sare in gura lui… e mult prea subiectiv si abstract